Pentru proiectul Dăruind vei dobândi, au participat din partea adunării noastre fratele Iosif Chiriac, Narcis Lungu şi sora Magda Clopoţel. Iată pe scurt cum a descurs misiunea.
În anul 2007, Agenţia Kairos din Suceava a demarat pentru copii din Bulgaria proiectul Dăruind vei dobândi. Acest proiect consta în facerea de cadouri de către copii şi familiile din România, cadouri ce urmau a fi date copiilor din Bulgaria. Proiectul s-a desfăşurat în preajma Sărbătorii Naşterii Domnului, în perioada 12-16 decembrie. Iată o consemnare personală despre cum s-a desfăşurat acest proiect.
Echipa care a mers în Bulgaria a fost formată din fraţi şi surori proveniţi din mai multe localităţi ale ţării: Suceava, Braşov, Galaţi şi Izvoarele, judeţul Teleorman. Din Izvoarele a venit fratele Alexandru Anghel, un frate de etnie bulgară, dar cetăţean român. El a fost de un real folos ca ghid şi translator.
Am ajuns în Bulgaria, în Ruse, după un drum lung şi obositor. Am fost cazaţi în una din bisericile penticostale din Ruse. Biserica aceasta a cumpărat o sinagogă şi acum o folosea pentru adunarea creştinilor penticostali din Ruse. Am avut parte de o primire şi găzduire bună. A doua zi, joi am mers, conduşi de pastorul bisericii la o şcoală primară din Ruse. Directoarea şcolii fusese anunţată, însă noi nu am fost anunţaţi că în şcoala acesta erau aproximativ 100 de copii. În realitate erau peste 200 de copii, aşa că după ce am stat de vorbă cu directoarea şi după ce am cântat copiilor câteva colinde în română şi bulgară, şi fratele Valentin le-a prezentat scopul venirii noastre în Bulgaria, le-am promis că vom reveni a doua zi să le dăm aceste cadouri. Până la amiază am reuşit să avem numărul de cadouri dorit, iar seara am participat la serviciul bisericii penticostale. Ne-am bucurat şi i-am bucurat pe fraţi cântând colinde în română şi bulgară, şi fratele Valentin şi fratele Florin Pânzaru au slujit din Cuvânt.
A doua zi am mers la şcoală aşa cum promisesem, şi am intrat din clasă în clasă şi am dat cadouri copiilor, după ce mai întâi, le-am cântat şi sora Mariana Harasemiuc le-a spus copiilor despre Sărbătoare Naşterii Domnului. A fost o reală bucurie pentru aceşti copii să primească darurile noastre, mai ales ştiind că unii dintre ei sufereau diferite handicapuri. La finalul acestui timp, directoarea şi directoarea adjunctă ne-au invitat în biroul lor. S-a servit cafea, dar lucrul cel mai important e că directoarea şi-a deschis inima înaintea noastră şi şi-a povestit viaţa, iar în final fratele Florin i-a prezentat Evanghelia şi femeia aceasta a spus rugăciunea de convertire.
În după-amiaza aceleiaşi zile, Domnul avea să ne dea lecţii importante. Am plecat spre un orfelinat aflat cam la 45 km de Ruse. Pe drum însă am văzut rezultatul coliziunii frontale dintre un tir şi un microbuz de marfă: şoferul microbuzului era mort. Probabil accidentul s-a petrecut cu puţin timp înainte de a trece noi pe acolo. Am realizat că Domnul e cel care ne-a păzit, şi am înţeles cât de trecătoare e viaţa omului, şi cât de repede poate un om muri. Lecţii şi mai extraordinare ne aşteptau la orfelinat. Era un orfelinat format în majoritate din copii abandonaţi, copii cu handicapuri. A fost o bucurie mare pentru aceşti copii vizita şi darurile noastre. Şi eu au auzit povestirea naşterii Domnului, şi colindele, iar mai apoi chiar ei s-au organizat şi au cântat un cântecel. Lucrul cel mai impresionant la aceşti copii, nu a fost bucurie cu care ne îmbrăţişau sau ne cereau să le facem poze, ci lucrul cel mai frumos a fost că şi-au deschis cadourile, pungile cu pufuleţi şi dulciuri şi au venit să ne dea şi nouă. Noi nu le-am spus, însă cred că aceşti copii au înţeles cel mai bine sloganul proiectului: dăruind vei dobândi.
În aceeaşi seară ne-am întâlnit cu fraţii creştini după Evanghelie din Ruse. Am reuşit să-i contactăm cu ajutorul unui pastor penticostal din Ruse. Întâlnirea cu doi din aceşti fraţi ne-a dat convingerea că avem aceleaşi doctrine fundamentale, aşadar cu toţii suntem parte a mişcării frăţeşti, a bisericii Domnului. Pentru că timpul nu ne era la dispoziţie, am dat acestor fraţi cadouri pentru copii adunării. Tot prin ei şi prin alt frate medic stomatolog am luat legătura cu fraţii din Sofia, aşa că sâmbătă dimineaţa am plecat spre Sofia.
Pentru că fraţii nu aveau posibilitatea de găzduire am fost cazaţi într-un motel modest, şi restul zilei am vizitat centrul oraşului. Trebuie să precizez că, în timp ce o parte din noi vizitau oraşul, fraţii Valentin şi Florin au întâlnit în motel pe Ken, un tânăr japonez, budist. Timp de două ore i-au vestit Evanghelia, aşa că în finalul serii, după ce am cântat şi repetat câteva colinde, când am încheiat cu rugăciune, şi fratele Florin a dorit să-l ajute pe Ken să se roage, Ken a continuat să se roage şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru întâlnirea cu noi, pentru ce a făcut în viaţa lui şi să-L recunoască pe El ca Singurul Dumnezeu adevărat. A fost un moment de uimire şi deosebită bucurie pentru noi. Ne-am despărţit de Ken a două zi, duminică după ce i-am dăruit o Biblie pe DVD.
Duminică, 16 decembrie, a fost ziua cea mai grea, ziua în care Domnul a îngăduit o mare încercare pentru toată echipa, dar în special pentru fratele Valentin. Am pornit spre locul unde au fost parcate maşinile, într-o parcare cu plată, nu departe de motel, cu gândul de a porni spre adunare. Maşina fratelui Valentin lipsea, a fost furată. A urmat momente grele pentru noi ca echipă, dar cu mult mai mult pentru fratele Valentin. Ştiu că ne-am adunat împreună şi ne-am rugat. Au urmat apoi procedurile normale: chemarea poliţiei, declaraţiile, etc. În timp ce acestea se desfăşurau, noi, ceilalţi am mers la adunare. Am fost primiţi bine de fraţi. A fost un timp de părtăşie cu fraţii şi cu Domnul. Am cântat din nou colinde în bulgară şi română, ne-am prezentat cine suntem şi ce facem în Bulgaria, şi am dat copiilor din adunare din cadourile aduse. Restul cadourilor le-am lăsat acestei adunări frăţeşti ştiind că în preajma Crăciunului vor avea alte activităţi evanghelistice cu copiii.
Timpul de misiune în Bulgaria s-a încheiat în astfel într-o atmosferă destul de tristă pentru noi. Am observat însă că fratele Valentin a fost ţinut tare în Domnul în urma acestei experienţe triste. Ne-am rugat pentru îmbărbătarea lui şi ne rugăm ca Domnul să-i poarte de grijă mai departe. Ne-au plăcut însă cuvintele lui, cuvinte pe care le-a spus pe drumul de întoarcere spre România: „Misiunea e un război, o luptă spirituală.” Cine are urechi să audă, şi cine înţelege să înţeleagă! Dacă am fi privit doar la pierderi şi încercări, probabil am fi hotărât să nu mai revenim niciodată în Bulgaria, dar am privit la comoara noastră cea mai de preţ, care e Domnul, şi am decis să-L slujim pe Domnul mai departe, chiar şi în Bulgaria!
Doamne mulţumim pentru tot!
Copiii de la şcoala primară – încă nu primiseră cadouri.
Pregătirea cadourilor pentru orfelinat.
La serviciu divin în Ruse.
Copii au primit cadourile şi câte o felicitare în limba bulgară.
În şcoala primară cântând un colind copiilor.
O parte din copii şcolii primare care au deja cadourile.
Copii de la orfelinat întinzând mâna după cadouri.
Copii de la orfelinat după ce au primit cadourile.
Copii şi adulţii au primit felicitări în limba bulgară, felicitări realizate în totalitate de un frate din România.
Copii din adunarea frăţească din Ruse au primit cadourile lăsate pentru ei.
Copii de la orfelinat, după ce au primit cadourile, le+au deschis şi ne+au servit şi pe noi. Ne pare rău nu am reuşit să surprindem chiar aceste moment.
Puteţi adăuga comentarii în spaţiul de mai jos.
Biserica Creştină după Evanghelie "Agape" Galaţi 