Mărturia unei vieţi schimbate 1

 

Această mărturie este reprodusă cu acceptul fratelui Mădălin. Mărturia a fost scrisă sub forma unei scrisori. 

„Iată că voi încerca să-ţi fac cunoscut cât mai pe scurt cu putinţă, ceea ce s-a întâmplat cu mine, cum eram în trecut, cum Domnul, a încercat încă de atunci să mă facă să înţeleg că El este prezent în viaţa mea, cum mi-a salvat viaţa în mai multe rânduri, şi cum m-a salvat în momentul când eram o epavă, mai mult mort decât viu, bolnav din cauza păcatului…

Mă numesc Mădălin, Mădălin George, şi numele de familie este Ivan. Ivan nu este numele tatălui meu natural, ci Savin Eugeniu, este numele omului care m-a crescut. Pe mama, care m-a crescut o cheama Magdalena, şi ea mi-a zis că tatăl meu adevărat se numeste Popa V., dar eu, plictisit de-atâtea nume şi taţi falşi, am hotărât, să-L numesc Tată pe Unul singur, şi Acela ai înţeles, este Dumnezeu! Omul care m-a crescut este doctor, este o parsoană destul de severă, dar mi-a dat o educaţie destul de bună, pe care însă nu mi-am însuşit-o întru totul aşa cum ar fi vrut el, deoarece ar fi însemnat să mă încadrez într-un tipar care nu mi s-ar potrivi deloc. Fiind un suflet liber, în natura mea originară, nu am suportat să fiu subjugat cu sila, ci, am fost mai degrabă înclinat să ascult de vocea blândeţei şi a dragostei, şi din pricina aceasta am fost de multe ori amăgit de persoane care, sub masca unei iubiri aparente, ascundeau o fire vicleană care-şi urmareau doar propriile interese! Totuşi, am preferat să stau în compania unora care se purtau frumos cu mine, indiferent de ce ascundeau ei înlăuntrul lor, decât să mă supun unora care vroiau, prin violenţa verbală şi fizică să mă aducă la standardul de ei considerat «ideal.» Datorită acestui fapt, am încasat nenumărate bătăi, fapt ce m-a determinat, încă din fragedă copilărie să plec hoinar, pe străzi, să fug de acasă adică! Nu a trecut mult până ce am fost sub puterea duhurilor necurate, care au lucrat în mine încă din copilărie, cu o mare viclenie şi un scop precis, taina fărădelegii! Deoarece eram un fiu al neascultării, nu a fost greu pentru diavolul să mă murdărească în părţile cele mai pure ale sufletului meu, direcţionând cu uşurinţă dragostea naturală a oricărui copil înspre perversiune sexuală, sper că nu te simţi jignită, şi dacă e aşa, te rog să mă ierţi, dar aşa stau lucrurile!”

Va urma…

Săptămâna 28 mai – 03 iunie

TINERII:

• nu uitaţi de misiunea din Tulcea. Înscrieri la fratele Dorin Avasilcăi.
• Vineri, 01 iunie, la ora 18:00 ne întâlnim la Mc Donald’s, pentru a merge în vizită la o soră în vârstă

Misiune în Biserica Creştină după Evanghelie din Tulcea

TINERII

Data: duminică, 03 iunie 2007

Condiţii de participare:

• inimă deschisă pentru misiune
• pregătit(ă) pentru slujire prin psalmi, cântare duhovnicească, poezie, predicare şi rugăciune
• sacrificiu financiar (misiunea e grea) 25 de lei

Atenţie!

Numărul de locuri este limitat la 17 (atâtea maşini au fost disponibile).

Săptămâna 21-27 mai 2007

TINERII

• Grupa fratelui Narcis Lungu se întâlneşte pentru studiu biblic marţi, 22 mai, la 0ra 19:00 la Octavian Tanvuia. Pentru cei ce nu ştiţi să ajungeţi acolo, ne întâlnim la aceeaşi oră la benzinăria din 39
• Sâmbătă, 26 mai, la ora 9:oo se merge la terenul Puşchin pentru volei şi/sau fotbal
• Sâmbătă, 26 mai, la ora 18:00, este concert The Messengers pe platoul din faţa Casei de cultură

Speranţa nu moare ultima. Atunci când?

Iov, omul ca nimeni altul de pe pământ din vremea sa, omul pus la încercare de Dumnezeu la cererea lui Satana, contrazicea spusa de mai sus în Iov 17:10-16. „Ea (nădejdea) se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.” Pentru creştini, speranţa nu moare ultima, ci speranţa moare odată cu ei, pentru că ei nădăjduiesc o înviere a morţilor ce va să vie. Noi, creştinii nu trăim, şi nu murim ca cei ce n-au nădejde, ci trăim şi murim cu nădejdea că Dumnezeul nostru va împlini tot ce a spus. Şi, nădejdea aceasta nu înşeală! Aşadar, fie că trăim, fie că murim, noi trăim cu nădejdea că Îl vom vedea aşa cum este, Îl vom vedea faţă în faţă! Deci, speranţa nu moare ci ne însoţeşte până şi dincolo de moarte!

Săptămâna 14-20 mai 2007

TINERII

Vineri, 18 mai 2007, la ora 18:00 mergem în vizită la sora Roşu. Întâlnirea în Micro 40, la căsuţă (fostul complex).

Sâmbătă, 19 mai 2007, la ora 18:00 grupa fratelui Narcis Lungu ne întâlnim în faţa spitalului judeţean pentru studiu biblic. Vom merge la Denis Samson.

Roata trenului

Ce s-ar întâmpla dacă roata ar trece peste mână?

Nădăjduiesc că toţi aţi realizat despre ce este vorba! Cam aşa arătăm noi în faţa lumii! Lumea este forţa care ne-ar strivi într-o clipă, însă există un Opritor, Cristos. Pot totul în Cristos care mă întăreşte! Pot face faţă avalanşei lumii! Domnul să ne întărească!

Săptămâna 7-13 mai

TINERII

Vineri, 11 mai ora 18:00 ne vom întâlni la Billa 1 (Micro 19) pentru a merge in vizită la familia Cumpătescu.

Sâmbătă, 12 mai la ora 17:00 va fi studiu biblic. Vă aşteptăm!

Corul bărbătesc din Prelipca

Din motive obiective, fraţii din Prelipca au anulat vizita dumnealor în Galaţi din data 05-06 mai 2007. O altă dată o vom anunţa la momentul potrivit.

Vizita vasluienilor

Sâmbătă în 28 aprilie şi duminică 29 aprilie, tinerii bisericii noastre s-au bucurat de vizita tinerilor din Vaslui. Sâmbătă după-amiază tinerii au mers la volei şi fotbal pe terenul de la Puşchin. După acest timp de joacă am mers pe faleză şi la „locul nostru” am cântat laude Domnului şi am împărţit invitaţii pentru evanghelizarea de duminică.

Duminică dimineaţa, la serviciul divin ne-au slujit tinerii din Vaslui, iar Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit de fratele Nelu Profire. Textul citit a fost 1Corinteni 12:12-27, iar îndemnul dat prin Duhul a fost referitor la rolul mădularelor în Trupul lui Cristos. Dacă un mădular nu are o slujbă, atunci el nu face parte din Trupul Domnului. Fiecare mădular are slujba sa, şi ea este la fel de importantă ca slujba altui mădular.

Între serviciile divine tinerii au vizitat Grădina botanică din Galaţi. La serviciul de după-amiază a vorbit fratele Narcis Lungu din Ioan 19:1-24, despre faptul că fiecare dintre noi am fost acolo când L-au răstignit pe Domnul nostru, şi de fapt noi am contribuit la suferinţele şi răstignirea Sa, prin păcatele noastre.

Fie ca Domnul să-şi binecuvinteze Cuvântul care nu se întoarce niciodată fără rod!