Timp mort

Numeri 10:17  Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.
Numeri 10:21  Apoi au pornit chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.

Fie în biserică, fie acasă, fie oriunde altundeva viața ne pune la dispoziție, voit sau nu timp mort. Problema e că noi considerăm timpul ca fiind mort atunci când ar trebui să se desfășoare o activitate, activitate care e posibil să ne placă, și aceasta nu se desfășoară șnur, ci se tărăgănează, apar pauze neprevăzute. Reacția e că sărim să atacăm: De ce sunt timpi morți? Numai la noi se întâmplă asta!

Dacă e vorba însă de lucruri care nu ne plac, timpii morți nu sunt o problemă, ci un lucru binevenit.

Am fost uimit să descoper că Dumnezeu a orânduit deplasarea taberei lui Israel prin pustie, după ieșirea din Egipt, în așa fel ca așezarea Cortului, a locuinței lui Dumnezeu să se facă fără timpi morți. Când gherșoniții și merariții ajungeau în punctul de oprire, ei așezau cortul, iar când veneau și chehatiții cu mobilierul sfânt, cortul era deja pregătit, nu mai așteptau ridicarea lui.

Ce bine ar fi ca în lucrarea Domnului lucrurile să meargă „șnur”, fără timpi morți și căscat de prea mult plictis și inactivitate! Ca nu cumva altcineva să ne dea de treabă!

Minciuna

„De aceea, lăsaţi-vă de minciună: fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora.” ( Efeseni 4: 25)

„O fetiţă a venit şi a întrebat pe mama ei: Mami, ce este mai rău, să mint sau să fur?  Mama i-a răspuns că atât minciuna cât şi furatul sunt păcate şi nu poate să spună care din ele este mai rău. Ei bine, mami, eu m-am gândit mult  şi cred că este mai rău să minţi decât să furi. De ce dragă? Ei bine, dacă ai furat un lucru poţi să îl dai înapoi,c u excepţia unor lucruri pe care le-ai mâncat; şi chiar dacă ai mâncat ce-ai furat poţi să plăteşti pentru el. Dar minciuna este veşnică!”

Indiferent de scopul cu care este spusă minciuna, ea este un păcat, iar ca şi copii ai lui Dumnezeu trebui să căutăm să spunem adevărul şi să fim de partea lui. Minciuna, la fel ca şi alte păcate, odată înfăptuită atrage după sine anumite consecinţe. Drept exemplu îl avem pe Ghehazi care pentru nişte bani şi haine noi l-a minţit pe Elisei. Însă minciuna a fost descoperită lui Elisei de către Dumnezeu, iar ca urmare Ghehazi s-a îmbolnăvit de lepră. Aparent, putem spune că minciuna ne scapă din necaz, dar Dumnezeu vede totul. Lui nimic nu îi este ascuns! Martin Luther spunea că: ” minciuna este ca un bulgăre de zăpadă. Cu cât îl rostogoleşti mai mult cu atât devine mai mare.” Trăind în minciuă s-ar putea să ajungem să nu mai ştim care este adevărul… sau să nu mai deosebim binele de rău.

„Nu vă mai minţiţi uni pe alţi, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui.” (Coloseni 3:9) Doamne ajută-ne să ne dezbrăcăm de faptele omului cel vechi!

Slujirea – haina preţioasă a creştinului

” Între voi să nu fie aşa. Ci orişicare va vrea să fi mai mare între voi să fie slujitorul vostru, şi orişicare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob.”
Matei 20:26-27

         Potrivit concepţiei moderne, a fi un om cu influenţă, cu putere, cel dintâi în societate, presupune a avea sub mâna ta o mulţime de oameni care să fie gata în orice moment să-ţi satisfacă pretenţiile, dar nici într-un caz să fii acel om care să lucreze braţ la braţ cu alţii . Total opus acestei concepţii, vedem că Domnul Isus ne învaţă că între creştini nu trebuie să fie aşa, ci,  dacă dorim ca şi fiii lui Zebedei să ocupăm locurile din faţă, trebuie să fim gata să slujim tuturor.
Un slujitor, urmând exemplul Domnului va fi gata să îndeplinescă chiar şi o slujbă umilă din dragoste pentru nevoile celorlalţi.”….şi nu uitaţi, pe cale orice lucrare-i bună, dar numai cine ia ştergarul acela ia cununa”. Oare suntem gata să luăm „ştergarul slujirii”? De multe ori suntem tentaţi să spunem – chiar eu să fac slujirea aceasta? – eu sunt capabil să slujesc la un nivel mai înalt……Cei care nu sunt gata să slujescă în taină unde nimeni nu-i vede, nu sunt demni de a face alte slujiri.
Domnul Isus este exemplul suprem de slujire – „Fiul omului n-a venit să I se slujescă, ci El să slujescă şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. (Matei 20:28). Poate mulţi aşteptăm răsplata slujirii pe pământ în aprecierile oamenilor, însă răsplata nostră nu este aici, ci în cer – ea este o răsplată veşnică!

„Si cand Se va arata Păstorul cel mare, veti căpăta cununa, care nu se poate veşteji, a slavei.” (1 Petru 5:4)

Transmitere live a Conferinţei Naţionale de tineret

Transmiterea live a Conferintei Nationale de Tineret se va face pe internet, pe site: www.speranta.ro

Bogăţia ca aducere aminte

Numeri 31:54 „Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au adus în Cortul întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.”

Aurul acesta este prada de război făcută de armata lui Israel în urma războiului cu moabiţii. Căpeteniile aduc un dar în aur şi-l dau lui Moise şi preotului Eleazar, care îl depun în Cortul  Întâlnirii ca aducerea aminte. Aurul acela şi-a pierdut valoarea lui în rapoartele omeneşti, însă aurul acela a căpătat valoare înaintea Domnului şi inclusiv înaintea israeliţilor. Bogăţia a devenit o altfel de bogăţie, aducere aminte.

Suntem cu toţii bogaţi din punct de vedere omenesc. Avem de zeci sau sute de ori mai mult decât cetăţenii mulor ţări africane sau asiatice. Ce este această bogăţie pentru noi? Este aceea care ne face oameni mândri, cu statut social sau bogăţia ne este o aducere aminte pentru că am depus-o la picioarele Domnului.

Să dea Domnul ca bogăţia pocăiţilor să fie pusă în slujba Domnului, să fie o aducere aminte!

Şi dacă totuşi suntem împovăraţi…

Geneza 22:6 „Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac, şi a luat în mînă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amîndoi împreună.”

Interesantă scenă. Frumoasă scenă: tatăl şi fiul călătorind şi discutând împreună.  Intrigantă scenă: Avraam pune în spinarea fiului lemnele care erau destinate pentru jertfirea fizică a lui.

Privind la acest tablou, mă întreb dacă Isaac ar fi ştiut, ar mai fi luat lemnele? Ce-ar fi făcut? Greu de dat un răspuns. Dar dacă te-aş întreba pe tine, ce-ai fi făcut, ce ai răspunde? Ce-ai face dacă ai şti că unele din poverile tale actuale, Dumnezeu le va folosi la jertfirea ta? Le-ai mai căra? Ce poveri porţi dragul meu, poveri care-s bune pentru focul jertfei ce ne-o cere Hristos? Eşti gata să-ţi sacrifici casa, e grea povară azi cu ea, întreţinere, curăţenie, etc., pentru Domnul? Eşti gata să-ţi sacrifici sănătatea, deşi povara purtării ei e enormă, pentru Domnul?

Eşti gata?

Pescarii care nu pescuiesc

El le -a zis: ‘Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.’ (Matei 4:19)

Urări şi speranţe pentru la anu?

În Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt, spunea despre creştin, parafrazez: „Creştinul nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci în prezent!” Aşa că, să nu ne aşteptăm la un mâine mai bun, mai aproape de Domnul, la un an viitor când vom fi mai sfinţi, când ne vom schimba mai mult, ci astăzi este ziua potrivită.

„Ci, îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: Astăzi, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.” (Evrei 3:13)

A venit cineva de dincolo? DA!!!!!!

Din Ceruri, de dincolo de „cercul nostru strâmt”, a venit acum 2000 de ani, Fiul lui Dumnezeu,  Isus Hristos. Vei accepta acest lucru sau îl vei ignora? Depinde de tine!

Sărbători conştiente!

Vorbele ucid

Mulţi creştini când citesc din cartea Psalmilor, trec peste subtitlul psalmilor, pentru că probabil îl consideră neimportant. Trebuie să ştim aceste explicaţii sunt cu privire la ocazia scrierii psalmului şi ne ajută la înţelegrea psalmului. Pe deasupra ele fac parte din textul original ebraic şi nu sunt o adăugire ulterioară.

Gândiţi-vă numai la Psalmul 7, care are ca subtitlu explicaţia: „O cântare de jale a lui David. Cântată Domnului din pricina cuvintelor Beniamitului Cuş.” Psalmul acesta e o cântare de jale rezultată în urma cuvintelor lui Cuş. Nu cunoaştem din cărţile istorice ale Bibliei întâmplarea, dar fără îndoială, Cuş nu i-a vorbit plăcut lui David, poate l-a ponegrit, l-a batjocorit, şi a făcut asta într-un asemenea mod că David compune o cântare de jale. După ştiinţa mea cântarea de jale o faci cu ocazia unei înmormântări, atunci cum de scrie David o astfel de cântare? Răspunsul e simplu: CUVINTELE UCID! Cuvintele beniamitului Cuş l-au „ucis” pe David. Doamne iartă-ne atâtea crime făcute cu buzele!