Din experienţa celor 5 ani de misiune în diferite localităţi, în judeţul Galaţi, putem spune că anul acesta a fost unul cu totul diferit.
În primul rând a fost o echipă mixtă formată din 9 tineri ai adunării noastre şi 4 tineri din Suceava, veniţi prin intermediul Agenţiei Kairos. Faptul că am fost din locuri diferite nu a fost o problemă, ci Dumnezeu ne-a dat înţelegere şi o colaborare armonioasă.
În al doilea rând ne-am organizat în 3 şi apoi în 4 echipe şi am făcut evanghelizare personală pe străzile Cudalbiului. Am mărturisit în acest mod Evanghelia la zeci de persoane, dăruindu-le broşuri, reviste creştine şi NouTestamente. Această lucrare a fost făcută din plin mai ales în ziua de sâmbătă, 15 august, când oamenii sărbătoreau pe Maica Domnului.
În al treilea rând, în două zile, marţi şi miercuri, până la ora amiezii, aproape toată echipa, cu excepţia a două surori care urmau să pregătească prânzul, am lucrat acasă la fratele Sandu Mărăşescu, la lut. Unii frământau şi făceau boţuri de lut, iar alţii lipeau. Au fost unii dintre noi, care pentru prima dată în viaţă au făcut aşa ceva şi la început au făcut asta cu teamă că se murdăresc, dar în final, cu toţii ne-am adaptat la munca cu lutul care, oricum se spăla uşor.



Un alt lucru deosebit a fost că, în comparaţie cu ceilalţi ani, anul acesta s-a călătorit mult cu căruţa. Acest fapt ne-a scutit de multă oboseală şi am câştigat timp pentru alte lucruri.

Pe lângă aceste lucrări, anul acesta o echipă de 3 sau 4 tineri, s-a ocupat de lucrarea cu copiii. Copiii au învăţat zilnic versete, au ascultat o istorisire biblică-misionară, au făcut lucru manual, au cântat cântece creştine şi sâmbătă, ultima zi, au primit premii, după ce fiecare copil a recitat toate versetele învăţate în această săptămână.
În această săptămână am vizitat de asemenea mai multe familii. În cadrul acestor vizite s-au cântat cântări duhovniceşti şi s-a propovăduit din Sfânta Evanghelie mesaje de pocăinţă. În finalul săptămânii, sâmbătă şi duminică, am avut două adunări la familia Lungu şi familia Mărăşescu.



În final dorim să mulţumim tuturor celor care au sprijinit în vreun fel sau altul această lucrare! Domnul vă cunoaşte pe fiecare şi El să vă răsplătească cu binecuvântări cereşti!
Şi o ultimă rugăminte: continuaţi sau începeţi să vă rugaţi pentru acest sat!
Ce au zis ceilalţi tineri care au fost parte a acestei lucrări
„Ne-am bucurat şi m-am bucurat foarte mult să văd oameni dornici de a auzi din Cuvântul Lui Dumnezeu, de a asculta cântări creştine şi de a se ruga împreună cu noi. Dar, bineînţeles că Satana nu a dormit, ci şi-a făcut şi el apariţia. Am întâlnit oameni care s-au opus total la ceea ce făceam, chiar să fim batjocoriţi, înjuraţi şi fugăriţi prin mijlocul satului. Faptul acesta nu m-a făcut să descurajez şi să dau înapoi, ci, din contra… ” Teofil Potop – Suceava
„Privind în urmă la săptămâna care a trecut văd binecuvântarea Domnului peste tot ceea ce a fost, chiar şi peste lucrarea cu copiii. Zilnic au participat în medie cam 20-25 de copii care au ascultat Evanghelia spusă pe înţelesul lor. Am fost surprinsă să întâlnesc copii care spuneau că ei nu sunt păcătoşi, dar după ce le-a fost prezentată Cartea fără cuvinte împreună cu lecţia Madugu au recunoscut starea lor păcătoasă.” Cosmina Lungu – Galaţi
„Anul trecut am vestit Evanghelia unei femei din Cudalbi, tanti Frăsâna. Avea cam 70 de ani şi acum locuia singură, pentru că bărbatul i-a murit şi copiii au plecat. Am fost şocat, ba chiar speriat de reacţia ei împotrivitoare. Anul acesta în timp ce eram cu o echipă de evanghelizare în zona unde ea locuia, Domnul a lucrat că aceeaşi femeie, tanti Frăsâna, să fie persoana cu care să mă întâlnesc. Ne-a invitat în ogradă. Nu mă mai cunoştea, eu însă am recunoscut-o. I-am vestit Evanghelia şi pur şi simplu sorbea cuvintele. A înţeles mesajul, dar nu putea accepta că e aşa de simplu. Am plecat din ograda ei şi am lăsat-o faţă în faţă cu Vestea cea bună. Îmi pun însă acum întrebarea: dacă într-un an s-a putut schimba atât de mult tanti Frăsâna, încât, dintr-o împotrivitoare să devină o ascultătoare atentă, oare ce se va întâmpla dacă la anul sau peste o lună şi ceva vesti din nou Evanghelia? Oare nu se va pocăi de păcatele ei şi nu-L va accepta pe Hristos ca Mântuitor personal? Învăţ că e nevoie de evanghelizare mai multă, mai des.” Narcis Lungu – Galaţi
UPDATE
„O experienţă frumoasă a fost când împreună cu echipa cu care împărţeam broşuri şi invitaţii la evanghelizare am întâlnit un bărbat care a fost atât de mişcat de ceea ce făceam noi, încât a ţinut neapărat să ne ofere ceva de mâncare. În urma insistenţelor sale am mers la un magazin şi ne-a cumpărat câte un suc rece la fiecare şi câteva cornuri (să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa).
Experienţe au fost multe însă mă limitez (tot articolul se găsește pe blogul personal al lui Samy la adresa http://www.dinneaminneam.blogspot.com) […] şi închei spunând că această tabără de misiune chiar şi-a atins scopurile.” Samuel Șoldan – Suceava