Deuteronom 7:25 „Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele Sunt o urîciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.”
 
Nu ştiu cum au primit evreii această poruncă. Şi până la urmă ce rău e să recuperi aurul, argintul de pe idolii aceia, e vorba de aur, de valoare, lucruri care în sine nu sunt păcat. 
Mă gândesc însă că Dumnezeu e atât de indignat de idoli şi de tot ce înseamnă ei, încât, pur şi simplu Dumnezeu nu vrea să regăsească în casele evreilor „fier vechi” de la chipurile idolilor. Da argintul şi aurul acela în sine nu erau păcătoase, dar faptul că au acoperit cândva un idol, punerea lor în legătură cu curvia spirituală erau motive îndeajuns ca să le facă să fie interzise.
 
E rău să mergi la discotecă? Doar mă uit nu fac nimic!
E rău să mergi la balul bobocilor? Doar mă uit!
E rău să… Da, doar nu…
 
Dragii mei, Dumnezeu urăşte până şi lucrurile care în sine nu au nimic rău, dar care mânjite, târâte prin alte locuri, legate de alte obiceiuri se mânjesc, devin o cursă!
Aşadar, atenţie, Dumnezeu nu recuperează fier vechi!