Etichete

, ,

Luca 5

30  Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
33  Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau.”
Luca 6

2  Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?”

7  Cărturarii şi Fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

Citind aceste versete şi multe altele, care se găsesc presărate în cele patru evanghelii, am ajuns să-i văd pe cărturari şi farisei şi compania lor în postura unor câini răi. Mulţi dintre noi am trecut deseori pe lângă un gard, o poartă în spatele cărora e un câine. De fiecare dată când trece cineva prin zonă, câinele latră, sare la gard, ai zice că e gata gata să rupă şi să te apuce. Câţi dintre noi nu ne-am speriat trecând prin dreptul unei astfel de zone şi deodată… sperietura provocată de câinele rău atent oricând pe cine să mai atace, pe cine să mai muşte, ce să mai facă.

Fariseii, cărturarii şi compania făceau aceleaşi lucruri faţă de Domnul Isus şi ucenicii Lui. N-aveau astâmpăr, erau tot timpul pe urmele Lui, nu-L scăpau din priviri. Dornici să-L acuze, dornici să-i găsească nod în papură.

Dragul meu, cum eşti tu? Oricând cu ochii mari să vezi ce mai greşeşte aproapele să ai ce să-i mai reproşezi…

„Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău…”