Niciodată prea devreme, dar se poate să fie prea târziu!

 

Studenţii înainte de sesiune: „Când te apuci de învăţat?” „De mâine!”

Am predicat la Nămoloasa, din 2 Samuel 18:19-19:8. Aici ne este descrisă istoria lui David când pierde pe cel de-al treilea fiu în aceste momente. Şi, de observat, după moartea lui Absalom, David are următoarele reacţii: se cutremură, plânge fără contenire şi zice: „Fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău!” Ar fi făcut orice pentru fiul său, dar ERA PREA TÂRZIU!!!!

M-am gândit, şi Duhul Domnului m-a dus cu gândul la pierderea primului fiu al lui David (2 Samuel 12:15-25). Era copilul născut în păcat cu Bat-Şeba. Şi din nou, de observat reacţia lui David când află că copilul e bolnav: David s-a rugat, a postit, a stat culcat pe pământ. Copilul probabil era de câteva zile, de câteva luni, dar pentru David NU ERA PREA DEVREME ca să implore mila lui Dumnezeu peste copil, şi copilul NU ERA PREA MIC ca să merite atenţia tatălui său.

David trebuia să aibă aceeaşi reacţie şi faţă de Absalom, dar nu a avut-o decât când era PREA TÂRZIU! Absalom era şi el bolnav, bineînţeles nu fizic!

NICIODATĂ NU E PREA DEVREME ca un tată sau ca ambii părinţii să acorde atenţie copiilor lor şi să-i înveţe calea Domnului, dar s-ar putea ca odată să fie PREA TÂRZIU!

Narcis Lungu