Articol preluat din ziarul Iisus – anul I, nr. 2, aprilie 1997.

Se spun multe neadevăruri despre creştinii evanghelici (baptişti, penticostali, creştini după Evanghelie). Suntem numiţi „pocăiţi” deşi oricine ştie că primul îndemn al Domnului Iisus Hristos a fost „Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Marcu 1:15) şi „dacă nu vă pocăiţi toţi veţi pieri la fel„(Luca 13:3).Pe unii îi deranjează că ne numim „fraţi„, probabil că aceştia nu ştiu cuvintele lui Iisus „voi toţi sunteţi fraţi„(Matei 23:8).Se face caz de faptul că ne considerăm „copii ai lui Dumnezeu„, dar nu mi-ar ajunge toată pagina pentru a arăta în câte locuri Hristos îi numeşte pe cei care cred în El copii sau fii ai lui Dumnezeu. Un exemplu: „Dar  tuturor celor ce L-au primit, adică tuturor celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul de a se face copii ai lui Dumnezeu„(Ioan 1:12).Suntem numiţi „sectanţi” sau „eretici„, deşi oricine ar avea curiozitatea să deschidă un dicţionar al religiilor ar putea citi cu ochii lui că evangheliştii  – adică cei ce s-au hotărât să creadă numai în Biblie – sunt creştini, chiar dacă alţii nu vor să o recunoască. Dar de multe ori suntem priviţi mai rău ca păgânii. Dacă cineva ar veni într-un grup şi ar spune „am început să practic yoga” ar fi asaltat de întrebări. Dacă însă acelaşi om ar zice „am citit Biblia, am ascultat chemarea Domnului şi m‑am pocăit, adică m-am căit de păcatele mele, le-am mărturisit Domnului şi vreau să încep o viaţă nouă” se va spune despre el – în cel mai fericit caz – „săracu’ băiat, cum l-au mai prostit”. Dar mai sigur este că va fi supus unui tir de batjocuri din partea celorlalţi „creştini”. Nimeni nu va fi curios să afle mai mult. A fost de ajuns să spună cuvintele „m-am pocăit” şi lumea consideră că s-a lămurit. Degeaba încerci să explici că te închini aceluiaşi Dumnezeu ca şi ei, că Mântuitorul tău este acelaşi: Hristos. Totul va fi în zadar. Cuvintele „sectantule” şi „pocăitule” stau de mult pregătite pentru astfel de situaţii.De ce se întâmplă aşa? Pentru că acestui cuvânt de „pocăit” i s-au asociat de-a lungul timpului, cu vădită răutate, diverse conotaţii. Aşa au ajuns să fie răspândite tot felul de inepţii ca de exemplu: că „pocăiţii” s-ar băga cu forţa în casa ta; că se ţin scai de om pentru a-l converti. Adevărul este că simpla aluzie la Iisus Hristos este privită chiorâş; suntem peste 90% de creştini botezaţi în România, deci  „lepădaţi de Satana şi împreunaţi cu Hristos„(Galateni 3:27)” şi totuşi nimeni nu discută despre Hristos.. Nimeni nu a întrebat cum de participă Biserica Ortodoxă la întrunirile din ţările occidentale pe tema creştinismului, întruniri la care sunt prezente toate cultele creştine: ortdocşi, catolici, protestanţi şi neoprotestanţi. Să meargă cineva la Clinton şi să-i spună: „sectantule”, căci şi el este neoprotestant.Noi nu pretindem că deţinem Adevărul. Ştim că numai Iisus Hristos este „Calea, Adevărul şi Viaţa”, că „nu există alt nume în care să avem mântuire” şi, aşa cum spune Sf. Pavel în Epistola I către Corinteni, nu vrem să ştim altceva „decât pe Iisus Hristos şi pe El răstignit „, căci „Hristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu„.D.G.